Aici e acasa.
Pentru ca aici imi adun sufletul, si ochii imi sunt luciosi de lacrimi blande cand zambesc.
Aici e acasa pentru ca mainile mele se pornesc de unele singure sa mangaie, si ma umplu de liniste cand le gasesc jucandu-se in parul tau.
Aici e acasa pentru ca imi odihnesc inima, si o scot dinauntrul intunericului meu, o scot la soare si lumina sa respire aer curat.
Si dupa ce o tin inchisa in gandurile mele atata timp cat cutreier pamantul, ea singura incepe sa bata cu toata puterea in piept sa rupa gratiile, ea singura cere afara, cere acasa.
Stiu ca doar aducand-o la tine o pot deschide.
Stiu ca aici adoarme fara teama de a visa urat, fara a-i fi dor, fara a-i fi frig intr-un pat mare, fara pustietate cand se trezeste.
Langa tine stiu ca pot sa fac lucruri si imi doresc sa le fac, caci nu construiesc de una singura, si asta imi face ziua mea luminata cu inca o mana alaturi care ridica pereti luminosi in loc de gratii.
Am venit acasa pentru ca se apropie ziua mea... si voi cutreiera tot pamantul daca trebuie sa fiu acolo unde cadoul meu se poate implini.
Caci dorinte avem cu totii. Si vise. Si le dorim si credem ca  se pot implini. Dar uitam ca poate dorintele sunt vise, iar visele trebuie sa le facem sa se implineasca.
Si eu am avut un vis. Si mi-am pus o dorinta sufland in lumanari, cu toata speranta unui copil care se incapataneaza sa creada in dragoste. Dar apoi mi-am amintit ca acesta nu poate fi decat un mare vis, si atunci trebuie sa fac eu primul pas sa se implineasca.
Vrei sa fii cadoul meu de ziua mea?
Nu doar imi voi dori, eu voi construi implinind ani de ani...