“I’m so glad I live in a world where there are Octobers.”
L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
vineri, 21 septembrie 2012
miercuri, 18 aprilie 2012
marți, 17 aprilie 2012
Ego
Timpul este singurul care genereaza creatie. Ratacesc de prea mult timp... si n-am ajuns practic mai nicaieri... ori atunci cand iti setezi scopurile uiti sa iti alegi destinatia? Ce te faci cu un sac de vise implinite atunci cand nu ai incontro sa o iei? Dar daca ajungi destinatitia potrivita si platesti tot restul pentru asta?
Nu-mi mai gasesc demult rabdarea. Si nici somnul mai deloc de la o vreme. Sunt atat de tarzii clipele acestea, e ca atunci cand simti ultima raza de soare intr-o rafala de vant inaintea unei ploi nebune de vara. Si pentru o singura clipa, cu ochii inchisi in soarele ala pagan, iti pui intrebarea, ca orice suflet? Oare cum va arata sfarsitul?
Am vazut ca viata te face mai bun cu timpul, daca te incapatanezi sa-ti sultesti sufletul in fata celor care, asemeni copiilor, nu au invatat ca nu ai cum sa obtii bine, prin rau. Am invatat ca viata te face mai rau cu timpul, atunci cand cu ultima strigare de durere, ai arunca toata vina pe ceilalti care ti-au slutit sufletul, de parca ai fi uitat ca o data ti-ai asumat responsabillitatea visului tau de a avea rabdare sa le arati ca exista onestitatea in care crezi. Cazarma se repeta oricum. Pentru ca viata, in functie de cantitatea de rabdare pe care ti-o aduni trudind, te face oricum. Poate doar dragostea sa le rabde pe toate...
Nu imi amintesc ultima oara cand am deschis fereastra in soare, sau ultima oara cand am privit pe cineva in ochi. Ce primavara...ce miros crud.
miercuri, 8 februarie 2012
de fiecare data ma opresc aici :)
Si azi ti`ai facut curaj sa-mi spui un simplu noapte buna, tu nu ai mai scris de mult, eu m`am oprit de ceva vreme.
“Ninge naiv.
Poate ca pe o fereastra un deget mic a desenat o casuta cu o usa si doua ferestre si hoceagul din care iese codita unui carliont de fum….
Asa incepe iarna: intr-o dimineata alba, cu copaci mosnegi si altii copii.”
Si imi pare bine ca m`ai gasit cumva morocanoasa , cu ochii mici si umflati de somn…nu eram apatica ci doar un simplu copil botos,visat ,transpirat, somnoros.
“-De ce ma chinui la ora asta?”
“-Pentru ca pe mine de multe ori m-au chinuit astfel de ore”
MAI SCRIETI SI VOI!
sâmbătă, 24 decembrie 2011
vineri, 23 decembrie 2011
....
Trebuie sa scriu. Pentru ca asta e tot ceea ce ma poate intoarce la mine. Toate trairile astea nu trebuie sa se piarda, fiecare farama de suflet...
Craciun. Oamenii mari vor in brate.
Oamenilor pustii ce le mai ramane sa vrea?!
Maine e Craciunl..si uita-te ce mandra privesc cu lacrimi in ochi la alta bataie de joc.
Oamenii batrani incearca uneori niste dureri atat de mari, incat simt fizic cum li se strange pieptul si tamplele, si li se inclesteaza dintii a disperare...durerea amintirilor,si a unei vieti aruncate aiurea fara sa ne oprim o clipa sa descoperim umanitatea din noi. Nu mai am demult rabdare...cu voi toti.
Ce sa ne apropie? Care Craciun? Cea mai frumoasa amintire a Craciunului era aceea a unui somn in sfarsit linistit, in care toata lumea sa ma scuteasca. Si da, fara rusine o spun, e amintirea celui mai drag Craciun pe care mi-l amintesc.
Va doresc mult bine intr-un sfarsit, pentru ca va iubesc si ma chinui inca sa reusesc sa imi asum asta, mult bine de care macar o data, sa va miscati curul sa va bucurati.
Daca mai zabovesc pe aici? As vrea sa imi permit ispita de a mai creste o data mica, insa ma ajuge sfasitul lumii din urma. As vrea poate, daca nu imi doresc prea mult de la noul an ce vine, sa fi fost si mare atat cat am existat.
Va iubesc mult straini, va doresc acelasi Craciun pe care il impartim prin departari, desi stim ca incercam cu totii aceleasi trairi si ganduri ...in acelasi fel...pentru ca asa suntem facuti, sa ne tinem tovarasie de drum. Va doresc la multi ani, si mai ales toti acei care au ramas, in care sa mai poposim cand incep sa ne doara spatele si genunchii, sa aprindem o tigara si sa mai scriem o rascruce.
Acum miscati fiecare to their way.
ne vedem la capatul lumii :)
sa vizionam sfarsitul lumii :)
Craciun. Oamenii mari vor in brate.
Oamenilor pustii ce le mai ramane sa vrea?!
Maine e Craciunl..si uita-te ce mandra privesc cu lacrimi in ochi la alta bataie de joc.
Oamenii batrani incearca uneori niste dureri atat de mari, incat simt fizic cum li se strange pieptul si tamplele, si li se inclesteaza dintii a disperare...durerea amintirilor,si a unei vieti aruncate aiurea fara sa ne oprim o clipa sa descoperim umanitatea din noi. Nu mai am demult rabdare...cu voi toti.
Ce sa ne apropie? Care Craciun? Cea mai frumoasa amintire a Craciunului era aceea a unui somn in sfarsit linistit, in care toata lumea sa ma scuteasca. Si da, fara rusine o spun, e amintirea celui mai drag Craciun pe care mi-l amintesc.
Va doresc mult bine intr-un sfarsit, pentru ca va iubesc si ma chinui inca sa reusesc sa imi asum asta, mult bine de care macar o data, sa va miscati curul sa va bucurati.
Daca mai zabovesc pe aici? As vrea sa imi permit ispita de a mai creste o data mica, insa ma ajuge sfasitul lumii din urma. As vrea poate, daca nu imi doresc prea mult de la noul an ce vine, sa fi fost si mare atat cat am existat.
Va iubesc mult straini, va doresc acelasi Craciun pe care il impartim prin departari, desi stim ca incercam cu totii aceleasi trairi si ganduri ...in acelasi fel...pentru ca asa suntem facuti, sa ne tinem tovarasie de drum. Va doresc la multi ani, si mai ales toti acei care au ramas, in care sa mai poposim cand incep sa ne doara spatele si genunchii, sa aprindem o tigara si sa mai scriem o rascruce.
Acum miscati fiecare to their way.
ne vedem la capatul lumii :)
sa vizionam sfarsitul lumii :)
duminică, 20 noiembrie 2011
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Renastere?
Ti-e sufletul inghetat si nu te recunosti, privesti in jur si totul e incremenit.Te cioplesti incet ca sa te redescoperi si
cioburi de gheata se imprastie pe jos alungand prezentul. Ti se vad gandurile colorate pe sub gheta si nu stii cum sa ajungi la ele.Ti se citeste disperarea in dalta din mana si vrei sa te regasesti...ti-e un dor nebun de tine si nu stii unde te-ai ratacit.Inchizi ochii si te privesti in sufletul cald si zambesti, respiratia sacadata te oboseste si speri sa ai destul aer sa iesi la suprafata.
Simti mana care tine strans la piept strigatul numelui tau si dorinta din tine razbeste prin gheata incremenita si respiri din nou.Esti in cadere libera, ti-e frig in continuare dar esti din nou "TU" si golul din stomac te face sa simti ca traiesti.Mai pleci din tine?
cioburi de gheata se imprastie pe jos alungand prezentul. Ti se vad gandurile colorate pe sub gheta si nu stii cum sa ajungi la ele.Ti se citeste disperarea in dalta din mana si vrei sa te regasesti...ti-e un dor nebun de tine si nu stii unde te-ai ratacit.Inchizi ochii si te privesti in sufletul cald si zambesti, respiratia sacadata te oboseste si speri sa ai destul aer sa iesi la suprafata.
Simti mana care tine strans la piept strigatul numelui tau si dorinta din tine razbeste prin gheata incremenita si respiri din nou.Esti in cadere libera, ti-e frig in continuare dar esti din nou "TU" si golul din stomac te face sa simti ca traiesti.Mai pleci din tine?
miercuri, 16 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)