....

Trebuie sa scriu. Pentru ca asta e tot ceea ce ma poate intoarce la mine. Toate trairile astea nu trebuie sa se piarda, fiecare farama de suflet...
Craciun. Oamenii mari vor in brate.
Oamenilor pustii ce le mai ramane sa vrea?!
Maine e Craciunl..si uita-te ce mandra privesc cu lacrimi in ochi la alta bataie de joc.
Oamenii batrani incearca uneori niste dureri atat de mari, incat simt fizic cum li se strange pieptul si tamplele, si li se inclesteaza dintii a disperare...durerea amintirilor,si a unei vieti aruncate aiurea fara sa ne oprim o clipa sa descoperim umanitatea din noi. Nu mai am demult rabdare...cu voi toti.
Ce sa ne apropie? Care Craciun? Cea mai frumoasa amintire a Craciunului era aceea a unui somn in sfarsit linistit,  in care toata lumea sa ma scuteasca. Si da, fara rusine o spun, e amintirea celui mai drag Craciun pe care mi-l amintesc.
Va doresc mult bine intr-un sfarsit, pentru ca va iubesc si ma chinui inca sa reusesc sa imi asum asta, mult bine de care macar o data, sa va miscati curul sa va bucurati.
 Daca mai zabovesc pe aici? As vrea sa imi permit ispita de a mai creste o data mica, insa ma ajuge sfasitul lumii din urma. As vrea poate, daca nu imi doresc prea mult de la noul an ce vine, sa fi fost si mare atat cat am existat.
Va iubesc mult straini, va doresc acelasi Craciun pe care il impartim prin departari, desi stim ca incercam cu totii aceleasi trairi si ganduri ...in acelasi fel...pentru ca asa suntem facuti, sa ne tinem tovarasie de drum. Va doresc la multi ani, si mai ales toti acei care au ramas, in care sa mai poposim cand incep sa ne doara spatele si genunchii, sa aprindem o tigara si sa mai scriem o rascruce.
Acum miscati fiecare to their way.
ne vedem la capatul lumii :)
sa vizionam sfarsitul lumii :)