Timpul este singurul care genereaza creatie. Ratacesc de prea mult timp... si n-am ajuns practic mai nicaieri... ori atunci cand iti setezi scopurile uiti sa iti alegi destinatia? Ce te faci cu un sac de vise implinite atunci cand nu ai incontro sa o iei? Dar daca ajungi destinatitia potrivita si platesti tot restul pentru asta?
Nu-mi mai gasesc demult rabdarea. Si nici somnul mai deloc de la o vreme. Sunt atat de tarzii clipele acestea, e ca atunci cand simti ultima raza de soare intr-o rafala de vant inaintea unei ploi nebune de vara. Si pentru o singura clipa, cu ochii inchisi in soarele ala pagan, iti pui intrebarea, ca orice suflet? Oare cum va arata sfarsitul?
Am vazut ca viata te face mai bun cu timpul, daca te incapatanezi sa-ti sultesti sufletul in fata celor care, asemeni copiilor, nu au invatat ca nu ai cum sa obtii bine, prin rau. Am invatat ca viata te face mai rau cu timpul, atunci cand cu ultima strigare de durere, ai arunca toata vina pe ceilalti care ti-au slutit sufletul, de parca ai fi uitat ca o data ti-ai asumat responsabillitatea visului tau de a avea rabdare sa le arati ca exista onestitatea in care crezi. Cazarma se repeta oricum. Pentru ca viata, in functie de cantitatea de rabdare pe care ti-o aduni trudind, te face oricum. Poate doar dragostea sa le rabde pe toate...
Nu imi amintesc ultima oara cand am deschis fereastra in soare, sau ultima oara cand am privit pe cineva in ochi. Ce primavara...ce miros crud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu