Am obosit de mult sa caut fericirea pe care o cautam candva...tii minte...cand eram mici vroiam sa fim mari, acum ne uram una alteia "sa ne crestem mici".Ce rost are sa alergi dupa ceva care oricum vine in rafale puternice sau in brize linistite? Hai sa ne asezam pe bordura si sa respiram putin aer rece poate asa ne aducem aminte cine am fost si ce vrem sa ajungem.De parca asta ar conta cat de putin in momentele de fericire.
Incercam sa ne odihnim eventual fumam o tigara si ne sincronizam respiratia, cand tragi aer rece si umed in piept, pentru o secunda ochii ti se schimba la culoare privesti in stanga ta si te uiti la mine de parca as fi plecata de ceva vreme.Tragi linie si incepi sa zambesti..inveti sa te bucuri de tot ce e bun si sa nu te mai lasi afectat de lucruri fara sens sau rezolvare, la urma urmei pamantul e rotund, obrajii alunecosi zambetul tamp, hai sa nu ne gandim de ce suntem aici si sa terminam un pachet de Kent lung.
Nu`mi cere sa nu uit, e tot ce mi`a mai ramas din trecut. Uit in momentele de liniste si in minutul meu ocazional.Uit pentru ca asta ma face sa recapitulez cine sunt si cine am fost pentru ca tot timpul repet ce am uitat ca sa ma asigur ca viata nu a trecut pe langa mine ca trenul de Vaslui.
Ma gandesc cu groaza din ce am fost facute, cuvinte si propozitii pe care doar noi 4 le intelegem.(sa`i dai invitatie lu Albastrica aici sa scrie si ea).
Artificii...artificii....artificii .Zambeste copil de cate ori crezi ca ai sa mai poti sa iti lipesti nasul de geam? De cate ori ai sa te mai poti stramba prosteste, sa scoti limba sa strangi ochii intre gene si sa murmuri "sa miroase`a mar si`a zori si a tot ce`i mai bun intr`o casa.."
O placinta cu mere as manca , o amandina insiropata bine , iar apoi un ceai, nu`mi place ceaiul dar mi`aduce aminte de aia mica cu ochi albastri. O bobmboana cu cacao deasupra, o carte cu titlul alambicat si sfarsit filosofic, o cana alba si mare in fata, un perete de care sa ma sprijin. Un pix, o foaie colorata, o chitara , poate niste creta sau plastilina , tricoul cu dungi, muzica buna, si o plimbare dupa 1 noaptea.
Nu m`am schimbat, am acelasi detalii nefinisate de acum 8 ani.Am aceleasi pasiuni si aceleasi emotii cand mi le indeplinesc .Am aceleeasi pofta de caramele si ciocolata. Tu ce mai ai?
Acasa ti`l faci singur din amintiri si din lucruri mici, din detalii puse cu grija intr`un colt de sertar.Acasa te intorci nu de dor , te intorci din neputinta, te intorci pentru ca acolo, oricat de nenorocit ai fi , e cineva care sa iti urle in ureche "bine ai venit!..cat stai?" Acasa te intorci la oamenii cu care nu de mult iti placea sa joci scrabble si sa bei o limonada.Acasa te intorci la strazile pe care ai bantuit mort de beat, cu ciorapii agatati, cu prietenii si un cersetor, cu visele in pirostii.
Acasa te intorci, si e a dracului de placuta senzatia de intoarcere, e ca si cum ai face o pirueta pe role.
Eu unde sunt?
Eu sunt aici , tot timpul am fost.Imi place unde sunt.Mai conteaza detaliile? E soare, e iarba verde si moale , e timp si spatiu pentru odihna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu