Nu cauta fericirea aici, nu inteleg de ce ai cautat-o nici acolo. Nu suntem departe de casa in masura in care asta ne face sa uitam, ci in masura in care aste ne face sa ne amintim. Daca nu ne-am aminti, nu ne-am intoarce, si uite ca fiecare a ajuns pana aici, pana la urma, nemaicontand masura in care a fost tarait in asta sau a cerut ostentativ satisfacerea nevoii de a se intoarce.Si toti ne-am intors. Si toti o sa ne intoarcem la nesfarsit, sa stam la acele povesti de doi lei scrise stangaci in betia unuia sau altuia, dupa o noapte fucked up in care nu stii cum se te intorci mai repede inapoi in patul tau, in linistea ta... in tine. Ai mai alergat niste ani de aiurea, recapitulezi obosit niste evenimente... cauti un rezultat... si iarasi was a fucked up day. Si ai vrea sa te intorci la tine, sa te gasesti, si te intorci pana la urma tot aici, pentru ca aici inseamna sa te poti intoarce pentru o clipa - atunci cand curajul te-a dus prea departe - acasa.
Si da, o sa stam la povesti pentru ca de altceva nu aveam nevoie, pentru ca nu am aduce acasa toata lumea pe care am cutreierat-o si am cucerit-o sau nu, acasa avem nevoie doar de basmele noastre.
Si atunci, ca o haita de orfani ratacita aiurea, ne mai spunem unul altuia un basm, o poveste... o pilda. Si scriem toti cand suntem la pamant, convinsi fiind ca toate sentimentele inaltatoare din lume nu ar putea sa produca atata talent artistic ca un mood de fucked up day... si ne scriem povestea. Ne mai aruncam unul altuia cate o pilda, entuziasmati de depasirea unui esec, pentru ca astfel ne platim datoria de a-l fi facut, astfel lasam o invatatura a urmei trecerii lui.
Nu! Aleg sa nu uit, si aleg sa imi doresc asta si pentru tine, pentru ca atunci cand ma pierd cutreierand capetele lumii, daca am nevoie sa ma caut, cel mai bine ma voi regasi in tot ceea ce ti-am scris, pentru ca aici e acasa. Suma tuturor schimbarilor Eu-ului meu sunt in randuri in care m-am crescut, m-am explicat, m-am pus in fata cu mine si cu tine si am vazut cine sunt. Si-mi spui ca te-ai schimbat... uita-te la noi... oare nu asta facem de cand am inceput sa crestem? E oare prima oara cand te schimbi, cand te sperie, cand nu stii cand s-a intamplat...?!
Atunci cand te schimbi si te trezesti cu o noua Eu, nu mai stii ce sa faci cu ea... poate ca pentru a sti mereu ce ajungi, e bine sa te uiti cum... ai fost. Aici nimic nu dispare, pentru ca nu te schimbi, ci doar cresti mereu. Pentru ca nu scapi de nimic si nimic nu scapa de tine, e doar un flux continuu in care esti tot ceea ce ai facut, si tot ceea ce nu ai facut inca urmeaza sa fii.
Eu.... eu unde sunt? Am cutreierat in noaptea asta incercand sa respect traditia copilului din mine. Apoi mi-a trecut gandul sa incerc sa ajung Acasa. Ne putem purta mereu perna dupa noi...?!?! peste tot mi se pare ca dorm ''in straini''. Si m-am urcat in primul taxi convinsa fiind ca o sa ajung la timp, cu nasul lipit de geam,pe cel mai lung drum din lume, cu toate luminile noptii aprinse in suflet....
Acasa nu e locul in care esti fericit. Nu. Acasa e doar locul in care te poti mereu intoarce, cu fericirea sau nefericirea ta dupa tine, in functie de cat ai izbutit in drumul tau... Eu m-am intors tot la insomniile mele, cel putin mai linistite acum, dar ma bucur sa am langa mine somnul cuiva pe care il veghez. Poate am mai izbutit in drumul meu cate ceva, m-am mai oprit o clipa sa imi odihnesc inima... in seara asta mi-e trist.
Tu unde esti?
Ma lamenteaza ora 4 in care nu am cu cine sa ies sa impart o cafea pe strazi luminate in noapte si pustii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu