miercuri, 14 septembrie 2011

Without silence, words can not cure

Hai sa facem liniste o clipa. Hai, atunci cand unul nu mai poate, cand a simtit cum prima crapatura se strange in suflet, sa taca.
Si apoi sa taca si celalalt.
Hai sa invatam sa ne luam in brate, si sa ne mangaiem o clipa inainte de a ajunge ca ei...

Pentru ca nici ei nu au vrut sa ajunga asa, pentru ca nici ei nu au reusit altfel, dar toti suntem obositi... toti suntem satui... si toti am arunca cu neputinta noastra in altcineva; toti venim cu un trecut bolnav din spate in care am ne-am batut, uneori chiar fara sa bagam de seama, joc de vreo inima si a noastra a fost pe rand bataia altora de joc. Hai sa nu ne batem joc si noi cu aceleasi replici  de oameni care nu mai pot si urla, care nu pot accepta si urasc, care sunt nemultumiti si pretind...
Daca tot se intampla sa traim in preajma, cu inimile astea batjocorite... de ce n-am incerca, pentru o clipa, sa nu ne batem joc...?!


Hai sa nu... hai dupa toata goana asta nebuna intre alti alienati care gonesc nebuni, sa ne oprim o clipa macar sa ne luam de mana, si atunci vom sti ca linistea uneori ne da timp sa intelegem...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu